Un nou efort de salvare a planetei de schimbările climatice se desfășoară în aceste săptămâni în zona arctică canadiană – acolo, cercetători și antreprenori îndură temperaturi sub limita înghețului, rafale puternice de vânt și furtuni de zăpadă pentru o operațiune nemaivăzută. Ei forează prin gheață pentru a aduce apa de dedesubt la suprafață în încercarea de a o reîngheța, relatează CNN.
Grupul de cercetători care s-a angajat la această operațiune dificilă a fost format de un start-up britanic – Real Ice.
Ei se află, acum, în Cambridge Bay, un mic sătuc de coastă din Nunavut, Canada, și încearcă să arate că gheața arctică, pierdută ca urmare a încălzirii globale provocate de activitatea umană, poate fi recuperată.
Planul lor este să crească dimensiunea gheții pe o suprafață de aproape 1 milion de kilometri pătrați – o suprafață mai mult decât dublă față de cea a statului american California – cu scopul de a încetini pierderea gheții arctice sau chiar de a recupera o parte din ce s-a pierdut.
Totuși, unii cercetători și experți au criticat metoda folosită de Real Ice, despre care spun că este riscantă din punct de vedere ecologic și că distrage atenția de la adevărata problemă – folosirea intensă și constantă a combustibililor fosili.
De cealaltă parte, Real Ice argumentează că metodele lor sunt inspirate de procese naturale și că reprezintă ultima șansă de a proteja un ecosistem pe cale de dispariție în condițiile în care guvernele lumii nu sunt capabile să acționeze pentru a stopa dezastrul.
Zonele arctice pierd gheață în ritm accelerat
Gheața arctică este în disoluție de ani de zile, iar omenirea continuă să încălzească planeta prin arderea de combustibili fosili. De la mijlocul anilor 1980, cantitaea de gheață arctică a scăzut cu 95%, iar ce a mai rămas e un strat „tânăr” și subțire de gheață. Unii cercetători prezic că regiunea Arctică ar putea să rămână complet fără gheață chiar din vara anului 2030.
Pierderea gheții arctice este o problemă globală care ne va afecta pe toți într-o măsură semnificativă – suprafața ei albă reflectă energie solară înapoi în spațiu, ceea ce face ca planeta să rămână mai rece – atunci când se topește, oceanul expus absoarbe și mai multă radiație solară și se încălzește și mai multe.
Astfel, ne confruntăm cu o buclă de coșmar – încălzirea globală topește gheața, în timp ce topirea gheții încălzește și mai tare planeta și facec ca încălzirea globală să fie și mai intensă și să ducă la o topire și mai accelerată a gheții.
Cum funcționează metoda
Planul Real Ice pentru a proteja gheața arctică implică folosirea unor pompe submersibile electrice prin care se aduce apa de mare de sub gheață la suprafață. Apa de dedesbut îngheață când ajunge la contactul cu aerul rece de la suprafață, ceea ce creează un strat adițional de gheață.
Procedura elimină și zăpada de pe suprafața superioară a gheții, fapt ce îndepărtează un strat izolator și declanșează un proces nou de înghețare și pe partea opusă a gheții, spune Andrea Ceccolini, co-CEO la Real Ice.
Compania face teste pentru această metodă în zona arctică de aproape doi ani. Primele s-au desfășurat în Alaska, anul trecut, în mare parte cu scopul de a verifica funcționalitatea echipamentului în temperaturi extrem de mici.
În ianuarie 2024, ei au început activitatea și în Cambridge Bay, unde au reușit să producă gheață nouă în grosime de 50 de centimetri între ianuarie și mai, față de zona de control, spune Ceccolini.
O nouă rundă de teste a început în noiembrie și a acoperit, până acum, o suprafață de aproape 40.000 de metri pătrați, iar în primele zece zile ale testelor, gheața era deja cu 10 centimetri mai groasă.
„Suntem încă la început. Sunt optimist, dar avem nevoie de mai multe experimente și mai multe date. Primele rezultate au fost încurajatoare”, spune Shaun Fitzgerald, director la Centrul pentru Repararea Climei de la Universitatea Cambridge.
Planul final este ca procesul să fie automatizat cu ajutorul unor drone subacvatice alimentate cu hidrogen. Ele ar urma să găurească gheața prin topire pe dedesubt cu ajutorul unor burghie la temperaturi mari.
Ceccolini estimează că în jur de 500.000 de drone ar putea să fie folosite la scară completă și ar fi desfășurate cu grijă pentru a nu afecta migrația animalelor sau rutele comerciale. Dacă totul merge conform planului, el spune că se așteaptă la această scală de funcționare pe parcursul următorilor opt până la zece ani.
Totuși, întreaga operațiune nu va fi deloc ieftină – Real Ice se așteaptă la costuri între cinci și șase miliarde de dolari pe ani pentru a crea un strat nou de gheață de-a lungul unui milion de kilometri pătrați.
În prezent, Real Ice se autofinanțează cu bani de la investitori – într-un final, liderii grupului se așteaptă la crearea unui fond global și la participarea guvernelor prin ceea ce numesc „credite de răcire” – marii poluatori urmând să plătească pentru refacerea gheții în funcție de cât de mult poluează.
Criticii se tem de un impact asupra ecosistemelor
Deși sună ca un plan foarte solid și concret, mulți cercetători rămân foarte circumspecți.
Jennifer Frances, cercetătoare la Woodwell Climate Research Center spun că, din punct de vedere științific, teoria e corectă, dar întrebarea mare este dacă se poate face în așa fel încât suficient apă de mare să fie reînghețată pe o perioadă suficient de lungă cât efortul să contez cu adevărat.
Ea spune că are „dubii serioase”. Și Liz Bagshaw, profesoară asociată la Universitatea Bristol crede că „scalabilitatea soluției celor de la Real Ice este extrem de îndoielnică”.
Ea a avertizat și cu privire la impactul ecologic de anvergură într-o regiune vulnerabilă – „Astfel de intervenții sunt îndoilenice moral în cel mai bun caz, iar în cel mai rău sunt iresponsabile din punct de vedere etic”.
Zeci de savanți și-au exprimat îngrijorările, într-un raport recent, cu privire la activitățile de geo-inginerie polară, precum cele de reînghețare propuse de Real Ice. Ei au avertizat cu privire la „posibilitatea unui nivel de prezență fără precedent al oamenilor” în zona arctică.
Ceccolini nu neagă că proiectul său ar putea să ducă la consecințe neprevăzut, mai ales în ce privește ecosistemul arctic, însă crede că impactul per total ar fi destul de limitat.
Viitorul proiectului depinde de cât de mult se poate dovedi că procedura e eficientă și nu creează prea multe efecte adverse.
„Orice facem are un impact. Problema e că e un impact mult mai dramatic al lipsei de acțiune – nu putem să lăsăm lucrurile să continue așa”, a concluzionat el.
Sursa: CNN / Antena 3 CNN
