În omilia sa tradițională de Crăciun, Arhiepiscopul Georgios al Ciprului a exprimat credința larg răspândită în rândul ciprioților greci că Republica Cipru ar trebui să urmărească o soluție pentru Ciprob, reformuland situația Ciprului drept una de invazie și ocupație.
Este un cod pentru respingerea liniilor directoare cuprinse în Acordurile la nivel înalt din 1977 dintre Arhiepiscopul Makarios și Rauf Denktash, în care liderii celor două comunități din Cipru au convenit să caute o republică federală bicomunală independentă, nealiniată.
Republica federală urma să cuprindă două entități administrative distincte cu un guvern federal central care a păstrat unitatea insulei în care drepturile la proprietate, așezare și circulație urmau să fie discutate în lumina bazei fundamentale a unui sistem federal bicomunal.
Nealinierea nu mai este o preocupare majoră și apartenența la NATO nu este exclusă ca o posibilitate de către RoC, ceea ce este neînțelept, deoarece marile puteri precum Rusia, care consideră NATO ca inamicul lor, se vor strădui să se asigure că nu se va întâmpla.
Actuala conducere cipriotă turcă respinge acordurile la nivel înalt din 1977, în ciuda faptului că acestea au fost încheiate de Rauf Denktash. Guvernul Republicii este „călduț” cu privire la o republică federală, dar este de acord cu aceasta ca bază de negociere, în timp ce liderul cipriot turc Ersin Tătar a renunțat complet la modelul federal și a decis să adopte o soluție cu două state după eșecul ultimei runde de discuții, la Crans-Montana în 2017.
În 1983, ciprioții turci și-au declarat independența în mod unilateral (UDI) ca „Republica Turcă a Ciprului de Nord (TRNC)”, despre care Consiliul de Securitate al ONU a decis că este ilegală. Spre deosebire de insistența actuală asupra unei cereri de două state, UDI nu a împiedicat partea cipriotă turcă să caute o soluție federală, deoarece nu a existat nimic care să împiedice „TRNC” să se reconstituie ca stat constitutiv al unei republici federale. Și ciprioții turci au votat în favoarea planului federal ONU-UE din 2004 și au ajuns la un acord federal general în 2017, iar o republică federală este, în principiu, suficient de flexibilă pentru a face față diverselor preocupări.
Cererea pentru două state din partea turcă și reîncadrarea Ciprobului drept unul de invazie și ocupare de către biserica cipriotă grecească sunt fețele aceleiași monede, în sensul că ambele resping consensul din spatele acordurilor la nivel înalt din 1977. Două state este împărțirea separatistă, care este ilegală, iar inversarea consecințelor invaziei și ocupației este o revenire a status quo ante – așa cum stau lucrurile înainte de 1974.
Partea turcă respinge total revenirea la status quo ante, deoarece era o perioadă în care, în ceea ce privește ciprioții turci, aceștia erau închiși în enclave. Pe de altă parte, conducerea turcă trebuie să știe că este imposibil pentru un lider cipriot grec să accepte două state, deoarece aceasta implică predarea suveranității Republicii asupra insulei Cipru.
Cele două polarități sunt pe cât de absurde, pe atât de lipsite de respect față de cealaltă comunitate. Situația actuală este aceea că, în timp ce guvernul Republicii recunoaște că o revenire la status quo ante nu este posibilă, partea turcă nu ține seama de faptul că două state nu sunt posibile fără acordul Republicii și că un astfel de consimțământ este imposibil pentru orice lider cipriot grec să il ia in calcul.
Vor avea loc alegeri „prezidenţiale” în „TRNC” la sfârşitul anului 2025. Funcţiile „preşedintelui” conform constituţiei „TRNC” sunt în mare parte onorifice, cu excepţia faptului că el sau ea este responsabil de conduita politicii privind ciprobul. Aceasta înseamnă că atunci când ciprioții turci vor vota mai târziu în acest an, ei vor alege între o posibilă soluție federală sau o cale imposibilă de a avea două state.
Se pare că actualul presedinte, Ersin Tătar va face campanie în favoarea a două state, deși nu există nicio perspectivă reală de recunoaștere. Apoi, electoratul cipriot turc va decide dacă îi acordă sau nu încă 5 ani în urmărirea fără speranță a două state sau să revină la căutarea unei republici federale.
Ca întotdeauna, atitudinea adoptată de Turcia va fi crucială. Președintele Erdogan este acum în favoarea a două state, dar opiniile sale cu privire la Ciprob nu sunt stabilite în piatră și este cunoscut că este pragmatic și poate vedea că Republica este total împotriva a două state din Cipru, la fel cum Turcia este împotriva a două state in Siria.
În plus, el a susținut anterior o soluție federală timp de mulți ani înainte de dezastrul de la Crans-Montana. El a ajuns să susțină două state după Crans-Montana, în care ministrul de externe Melvut Cavusoglu a ieșit cu impresia că partea cipriotă grecească nu este împotriva unei soluții cu două state pentru Ciprob.
Nimic mai departe de adevăr. Predarea suveranității asupra întregii insule Cipru este un obstacol existențial pe care niciun lider cipriot grec nu l-ar putea depăși și să supraviețuiască o singură zi la putere. Ciprioții greci se identifică cu Cipru ca o singură entitate geopolitică, despre care ei o consideră în subconștientul colectiv ca fiind patria lor care se află în urmă cu generații.
Acesta este motivul pentru care impresia pe care Nicos Anastasiades i-a dat lui Cavusoglu că partea cipriotă grecească era pregătită să predea suveranitatea Republicii asupra întregii insule Cipru trebuie să fi fost o neînțelegere. Dându-i lui Anastasiades beneficiul îndoielii, poate că, după cum susține el, insista asupra unei federații libere a două state constitutive, mai degrabă decât să favorizeze două state.
Sursa: Cyprus Mail
