Paranoia și discuțiile de la Geneva

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on telegram
Telegram
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Dacă ne iubim cu adevărat țara, trebuie să alegem calea dificilă, ascendentă, a reconcilierii și a iertării

De Christos P Panayiotides

 

Anumiți ciprioți greci par să sufere de paranoia. Cuvântul „paranoic” are multe sinonime cu diferite nuanțe de diferență, dar cu un conținut substanțial identic sau foarte asemănător: absurd, nebun, deraiat, deranjat, dezordonat, frenetic, ilogic, irațional, nebun, neîncrezător, monomaniac, obsedat, înșelător , lipsit de sens, dezechilibrat. Paranoia este sentimentul că ești amenințat într-un fel, cum ar fi oamenii care te urmăresc sau acționează împotriva ta, chiar dacă nu există dovezi că este adevărat.

Se întâmplă multor oameni la un moment dat. Chiar și atunci când știi că preocupările tale nu se bazează pe realitate, ele pot fi îngrijorătoare dacă se întâmplă prea des. Un bun exemplu de comportament paranoic este un discurs caracterizat de fanatism și lipsă de coeziune. O explicație alternativă, care este rareori plauzibilă, este cea a acelor oameni care sunt în serviciul ordonat al puterilor străine.

De ce spun toate acestea? Pentru că mă străduiesc să explic un fenomen ciudat. Cel al dezvoltării tragice a unei lupte de eliberare premature și amatoriale, care, după o jumătate de secol de luptă și greutăți, a condus la înrobirea a jumătate din patria noastră și la amenințarea dezrădăcinării totale a elenismului dintr-o insulă care a reușit să-și mențină caracterul grecesc de-a lungul multor milenii.

Evident, pe toți ne deranjează faptul că nordul Ciprului a devenit efectiv un district al Turciei. Turcia este o țară mare, membră a clubului G-20. Ea este succesorul unui imperiu care a condus Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa de Nord timp de 400 de ani. Dar este o țară care are propria sa cultură, care este diferită de cultura și valorile cipriote, care – în mare măsură – sunt împărtășite atât de ciprioții greci, cât și de cei turci. Având în vedere acest lucru, ar trebui să ne propunem să stabilim o relație de bună vecinătate între Cipru și Turcia, o relație similară cu cea pe care Uniunea Europeană încearcă să o stabilească cu Turcia.

În schimb, poziția guvernului cipriot față de Turcia a fost constant agresivă și amenințătoare, chiar dacă s-a demonstrat în mod clar că vuietul actiunilor nu este doar ineficient, ci provoacă și Turcia să adopte o poziție ostilă și răzbunătoare față de ciprioții greci.

Răul din această poveste este că, comportamentul conducerii cipriote contribuie în mod substanțial la absolvirea Turciei de numeroasele sale păcate. Turcia se prezintă adesea ca fiind în apărare împotriva atacurilor guvernului cipriot grec și ca fiind protectorul drepturilor omului unei minorități care altfel ar fi rămas neprotejată.

Sunt sigur că puținii ciprioți greci care susțin cu tărie că aranjamentele propuse de secretarul general al ONU (cadrul Guterres, așa cum este adesea menționat) sunt nedrepte, sunt suficient de naive pentru a crede că problema Ciprului va fi rezolvată fără prea multe dificultăți, dacă comunitatea cipriotă greacă emite un „Nu” tunător pentru ONU, UE și comunitatea internațională în general. Poate că au această impresie falsă pentru că nu au ocazia să vorbească cu non-greci. Poate că ei consideră că pozițiile lor sunt atât de corecte încât nicio persoană bine intenționată nu ar putea concluziona că dreptul este de partea Turciei. Poate că, cunoștințele lor despre istoria Ciprului sunt incomplete și, prin urmare, nu sunt conștienți de atrocitățile izolate pe care conducerea greco-cipriotă nu le-a putut evita. Aceasta este o explicație logică a fenomenului paranoic care caracterizează comportamentul anumitor greco-ciprioți față de toți non-grecii care au încercat să ne ajute și au ajuns să fie marcați drept dușmani.

Aș dori să subliniez că este extrem de nedrept să acuzăm întreaga comunitate cipriotă greacă sau turco-cipriotă pentru atrocitățile izolate comise de ciprioții greci sau turcii deraiați, în detrimentul membrilor inocenți ai uneia sau celeilalte comunități. Sunt absolut sigur că marea majoritate atât a ciprioților greci, cât și a ciprioților turci sunt oameni care respectă legea, iubitori de pace și toleranți, care ar considera de neconceput să facă rău unei alte persoane. Acest adevăr este adesea ignorat de cei care încearcă în mod sistematic să promoveze ura și animozitatea între cele două comunități.

Astfel, cu puțin înainte de Paștele ortodox, vom merge la Geneva pentru a căuta reunificarea patriei noastre de dragul copiilor și nepoților noștri; pentru a le permite să se bucure de securitatea și prosperitatea de care nu ne-am putut bucura în viața noastră. Trebuie să arătăm că nu ne interesează doar să ne protejăm propriile interese, ci căutăm să servim interesele tuturor ciprioților. Ar trebui să acceptăm ajutorul acordat de prietenii noștri străini și ar trebui să le adoptăm sfatul. Ar trebui să rezistăm tentației de a ne comporta într-un mod maximalist. Nu trebuie să uităm înțelepciunea populară că „cine alege prea mulți, nu reușește să-i asigure pe acei câțiva”.

Dacă ne iubim cu adevărat țara, trebuie să alegem calea dificilă, ascendentă, a reconcilierii și a iertării care necesită mărinimie și efort continuu pentru o perioadă lungă de timp. Nu ar trebui să alegem calea ușoară care duce la îmbogățire rapidă și prosperitate temporară, cum ar fi schema „pașapoartele de aur”. Nu trebuie să cedăm tentației de a schimba dreptul de stabilire și de muncă sub o administrație turco-cipriotă (în Kyrenia, Famagusta, Morphou, peninsula Karpass și toate celelalte locații îndrăgite din nordul Ciprului) cu gaze, care probabil nu vor deveni niciodată comercial exploatabile. Nu trebuie să schimbăm o mare parte din pământul cipriot în schimbul oportunității de a ne bucura momentan de plăcerea unei strângeri de mână cu cei puternici ai acestei planete. Pentru mine, acest tip de gândire în mintea anumitor ciprioți greci constituie infracțiuni cardinale care trebuie pedepsite prin predarea făptașilor la focul curățitor al învechirii, strigătului și condamnării sociale.

La Geneva, nu putem merge cu consilieri care au adoptat în mod clar puncte de vedere care se confruntă violent cu punctele de vedere ale comunității internaționale, deoarece, dacă facem acest lucru, suntem condamnați. Nu găsesc o urmă de logică în sugestia că toate partidele politice din Cipru (indiferent de cine și câte reprezintă), împreună cu mulți consilieri, care sunt declarați dușmani ai reunificării Ciprului, ar trebui să meargă acolo pentru a ne redefini obiectivele. Apoi vor dezvolta o strategie care să ducă la atingerea acestor obiective și la formarea de tactici, care vor trebui folosite în lupta care urmează. Toate acestea vor avea loc în timp ce în camera de alături Turcia se va negocia soarta noastră cu comunitatea internațională. Aceasta este o nebunie!

 

Christos Panayiotides este un columnist obișnuit pentru Cyprus Mail, Sunday Mail și Alithia

 

Sursa: Cyprus Mail

Total afisari 605 , Total afisari astazi 1 

Doneaza o cafea – Va multumim

Doneaza

Select Payment Method
Personal Info

Donation Total: €2,00

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on telegram
Telegram
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email
Toate Categoriile
Arhiva lunara
Jurnal din Cipru

Alte articole