Hora, un dans ancestral românesc, a depășit demult semnificația sa inițială de ritual comunitar, transformându-se într-un simbol profund al identității naționale.
La 24 ianuarie, când românii comemorează Mica Unire, hora capătă o semnificație aparte – cea a unității și speranței.
Conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu-Păsărin sublinia în revista revistaclipa.eu că „hora reprezintă mai mult decât un simplu dans, ea este o formă complexă de comunicare și transmitere a valorilor tradiționale”.
Originile ritualice ale horei
Hora nu era doar un dans, ci un ritual complex cu funcții sociale profunde. În universul rural românesc, hora marca momentele importante ale vieții comunității: de la integrarea tinerilor și până la comemorarea celor plecați. Cercul horei simboliza unitatea, protecția și continuitatea neamului.
Fiecare mișcare avea semnificație: ritmul putea fi adaptat vârstei participanților, iar poziționarea în cerc stabilea ierarhii sociale subtile. Bătrânii supravegheau hora, evaluând comportamentul tinerilor și trasând normele comunității.
Hora Unirii – momentul istoric
Pictura lui Theodor Aman, „Hora unirii la Craiova”, surprinde un moment crucial – prima horă a Unirii, la 9 octombrie 1857. Poezia lui Vasile Alecsandri, „Hora Unirii”, pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher, a transformat acest dans într-un manifest cultural și politic.
Versurile „Și să vadă mândrul soare/ Într-o zi de sărbătoare/ Hora noastră cea frățească/ Pe câmpia românească!” devin un simbol al speranței naționale, al dorinței de unitate.
Semnificația contemporană
Astăzi, hora rămâne un element viu al identității românești. Procesele de revitalizare culturală confirmă rolul său dincolo de simpla mișcare coregrafică. Ea continuă să reprezinte un mod de a conecta generațiile, de a păstra memoria colectivă și de a celebra valorile tradiționale.
Rotundul horei – acel „cerc magic al unirii” – continuă să simbolizeze rezistența și speranța unui popor care, prin dans, și-a exprimat mereu aspirațiile și visurile. Iar la 24 ianuarie, când răsună hora și românii dau „mână cu mână”, se aude ecoul istoriei: generațiile se unesc, trecutul dialoghează cu prezentul, iar identitatea națională prinde viață prin mișcare și ritm.
Hora Unirii – versuri
Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!.
Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!.
Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!.
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!.
Amândoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!.
Vin’ la Milcov cu grabire
Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,.
Si sa vada sfântul soare
Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!
Vasile Alecsandri – Versuri.ro
Sursa: Stirile ProTV
