O carte clasificată de CIA timp de mai bine de 50 de ani conține o teorie șocantă despre cum se va sfârși lumea. ‘Povestea lui Adam și a Evei’, scrisă de Chan Thomas, fost angajat al US Air Force, cercetător OZN și medium autoproclamat, a fost scrisă în 1966, dar publicarea ei a fost oprită de agenție.
Ea a fost declasificată în liniște în 2013, cel puțin parțial, dar a rămas ascunsă în baza de date a CIA – până acum. În carte, Thomas susține că la fiecare 6.500 de ani, un dezastru major de amploarea „Marelui Potop” biblic lovește Pământul.
În timp ce experții dezbat data exactă a acelui potop din Cartea Genezei, Thomas afirmă că acesta a avut loc cu aproximativ 6.500 de ani în urmă și există unele dovezi arheologice și geologice care susțin această afirmație. Prin această logică, Thomas susține că următoarea catastrofă este iminentă. În ceea ce privește modul în care va arăta sfârșitul lumii, câmpul magnetic al Pământului se va schimba brusc, drastic, crede Thomas, provocând haos pe întreaga planetă.
Doar 55 de pagini declasificate din peste 200
Motivul pentru care cartea a fost clasificată rămâne neclar, dar unii au sugerat că agenția se temea că aceasta ar putea provoca panică în masă sau ar putea dezvălui informații legate de cercetări guvernamentale secrete.
Thomas a avut legături cu proiecte secrete în perioada în care a lucrat la defuncta companie aerospațială McDonnell Douglas. El a făcut parte dintr-o mică echipă de oameni de știință reuniți de companie pentru a investiga rapoartele privind OZN-urile. Deși nu există înregistrări oficiale în care Thomas să fi lucrat direct pentru CIA, acordul de confidențialitate al agenției înseamnă că foștii angajați trebuie să obțină aprobarea înainte de a publica cărți și alte lucrări de comunicare. Cartea are 55 de pagini, dar Thomas a scris mai mult de 200. Restul sunt ținute secrete și astăzi. Iar motivul implicării CIA rămâne un mister.
Sfârșitul lumii va începe cu distrugerea Los Angeles-ului
Povestea apocaliptică începe cu distrugerea Californiei, explicând cum vânturile „cu forța a o mie de armate” vor sfărâma tot ce se vede cu „bombardamentul lor supersonic”, în timp ce tsunami-ul din Pacific îneacă Los Angeles și San Francisco „ca și cum ar fi doar boabe de nisip”.
‘În California, munții se agită ca ferigile în bătaia vântului; mărețul Pacific se dă înapoi și se adună într-un munte de apă înalt de peste trei kilometri, apoi își începe cursa spre est’, a scris Thomas în cartea sa. ‘Într-o fracțiune de zi, toate vestigiile civilizației au dispărut, iar marile orașe – Los Angeles, San Francisco, Chicago, Dallas, New York – nu mai sunt decât legende’, scrie el. ‘Abia a mai rămas o piatră acolo unde milioane de oameni au pășit cu doar câteva ore înainte’, mai scrie el.
Thomas susține că aceste impacturi vor cuprinde întregul continent nord-american „în trei ore”, în timp ce un cutremur creează simultan fisuri masive în sol care permit magmei să urce la suprafață.
Primul capitol, intitulat „Următorul cataclism”, începe cu: ‘Ca cel al lui Noe de acum 6.500 de ani… Ca cel al lui Adam și al Evei de acum 11.500 de ani… Și aceasta se va întâmpla…’ Deschiderea criptică sugerează că următorul cataclism este pe punctul de a se produce în orice moment.
Schimbări dramatice pentru Groenlanda și Antarctica
Dar nu doar America de Nord va fi înghițită de distrugere. Niciunul dintre cele șapte continente nu va putea scăpa de atac, scrie Thomas, fiecare dintre ele experimentând versiuni ușor diferite ale aceluiași sfârșit dramatic. În a șaptea zi, ‘furia oribilă s-a încheiat’, iar întregul Pământ s-a schimbat, scrie el. ‘Bazinul Golfului Bengal, chiar la est de India, este acum la Polul Nord. Oceanul Pacific, chiar la vest de Peru, se află la Polul Sud’, explică Thomas. Chiar și Groenlanda și Antarctica au fost aruncate spre ecuator și „calota lor glaciară se dizolvă nebunește în căldura tropicală”.
Thomas zugrăvește un tablou terifiant al schimbărilor climatice și al rearanjării tectonice care distrug civilizația. Dar nu există dovezi științifice care să sugereze că un astfel de cataclism este posibil.
‘Este pur și simplu regretabil că aceste lucruri sunt lansate’, a declarat pentru The Verge Martin Mlynczak, cercetător științific principal la Centrul de Cercetare Langley al NASA.
‘Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare. Și nu există nicio dovadă și nicio știință și nicio fizică în spatele niciuneia dintre afirmațiile despre schimbarea câmpului magnetic asociată cu schimbările climatice’.
„Este complet falsă. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat la fiecare 6.500 de ani, l-am fi văzut cu siguranță; ar fi fost în toate înregistrările… Cantitatea de energie necesară pentru a realiza acest lucru este enormă. Și știți, nu există nimic care să o inițieze”, a spus Mlynczak.
NASA confirmă că inversarea polilor Pământului este o realitate
Totuși, polii magnetici ai Pământului se deplasează și au făcut-o de sute de ori de-a lungul istoriei planetei, potrivit NASA. Acest fenomen se numește „inversare a polilor”. Înregistrările paleomagnetice sugerează că se produce în medie la fiecare 300.000 de ani, deși intervalele de timp reale variază foarte mult. ‘În timpul unei inversări a polilor, câmpul magnetic slăbește, dar nu dispare complet’, afirmă NASA potrivit Daily Mail.
‘Magnetosfera, împreună cu atmosfera terestră, continuă să protejeze Pământul de razele cosmice și de particulele solare încărcate, deși poate exista o cantitate mică de particule de radiații care ajung până la suprafața Pământului. Câmpul magnetic devine dezordonat, iar polii magnetici multipli pot apărea în locuri neașteptate”, afirmă NASA.
Dar acest lucru nu provoacă niciodată tipul de devastare generalizată descrisă de Thomas în cartea sa. Chiar dacă teoria sa cu privire la motivul și modul în care se va sfârși lumea ar avea valoare științifică, tot ar exista motive să punem la îndoială afirmația sa că apocalipsa este iminentă.
El afirmă că ultima catastrofă de această natură – potopul biblic al lui Noe – a avut loc în urmă cu 6.500 de ani și că acest lucru înseamnă că urmează următoarea.
Există unele dovezi geologice și arheologice care sugerează că această dată ar putea fi corectă. De exemplu, un studiu din 2006 a susținut că lemnul vechi de 6 500 de ani recuperat de la „locul de aterizare al arcei lui Noe” era de fapt o parte din arca însăși. Însă vârsta lemnului a fost contestată de alți experți.
Intervalul de date cel mai larg acceptat pentru potop se situează între 4.000 și 5.000 de ani în urmă. Dacă acest eveniment a avut loc cu adevărat în acea perioadă, atunci data estimată de Thomas pentru sfârșitul lumii ar fi depășită cu mai mult de 1.000 de ani.
Sursa: Stirile ProTV
